inimă rea

См. также в других словарях:

• inimă — ÍNIMĂ, inimi, s.f. I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracţiile sale ritmice, circulaţia sângelui în organism, la om şi la animalele superioare;… …   Dicționar Român

• reacredinţă — RĂU, REA, răi, rele, adj., s.n., adv. I. adj. Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obişnuit, neplăceri altora. ♢ expr. Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte. Rău de… …   Dicționar Român

• face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… …   Dicționar Român

• suflet — SÚFLET, suflete, s.n. 1. Totalitatea proceselor afective, intelectuale şi voliţionale ale omului; psihic. ♢ loc. adv. Din suflet sau din tot sufletul, din adâncul sufletului = cu pasiune, cu convingere; foarte mult. Cu (sau fără) suflet = cu (sau …   Dicționar Român

• lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… …   Dicționar Român

• răzbuna — RĂZBUNÁ, răzbún, vb. I. I. 1. refl. şi intranz. A şi face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate. ♦ A şi vărsa focul, mânia, necazul pe cineva. 2. tranz. A da satisfacţie cuiva care nu este în măsură să şi… …   Dicționar Român

• întoarce — ÎNTOÁRCE, întórc, vb. III. I. 1. refl. şi tranz. A se înapoia2 sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni2 sau a face să revină. ♦ tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). ♦… …   Dicționar Român

• ciucuraş — CIUCURÁŞ, ciucuraşi, s.m. 1. Diminutiv al lui ciucure; ciucurel. 2. Plantă erbacee cu flori roz sau albe, dispuse în mici capitule (Adenostyles alliariae). – Ciucure + suf. aş. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  CIUCURÁŞ s. 1. ciucurel.… …   Dicționar Român

• şarpe — ŞÁRPE, şerpi, s.m. (La pl.) Ordin de reptile (veninoase şi neveninoase) lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la târâre prin mişcări ondulatorii; (şi la sg.) reptilă din acest ordin. ♢ Şarpe de casă = specie de şarpe neveninos, lung de …   Dicționar Român